Am tot făcut gnocchi la viața mea, și chiar în ultima perioadă, dar, până nu am văzut la prietenul meu Jamie Oliver cum îi face și nu am furat câteva trucuri...nu am fost mulțumită pe deplin.
Se fac foarte ușor, se pot adapta după preferințe (eu i-am făcut simpli azi) și sunt delicioși. Pentru niște gnocchi perfecți trebuie doar să ținem cont de următoarele:
Cartofii îi fierbem în coajă. Eu am fiert azi 5 cartofi mici spre medii, nu mai mult, și au ieșit 4 porții generoase. Când sunt fierți (cuțitul trece ușor prin ei) îi scoatem pe un tocător de lemn și îi lăsăm câteva minute, cât să putem să îi curățăm.
După ce îi curățăm de coajă îi dăm prin aparatul de făcut piure(dacă o avea un nume, numele ăla! 🤦♀️) cât să avem grijă ca piureul să nu aibă cocoloașe.
Apoi punem sare, piper și praf de usturoi. Cel puțin, asta am pus eu. Putem să personalizăm după preferințe. Prietenu' Jamie a zis că înainte punea și gălbenuș, dar acum nu mai pune, așa că n-am mai pus nici eu, că n-oi fi mai fraieră. Gordon, pe de altă parte, îi face mai pe fiță, cu ricotta și chestii.
Let's keep it simple, zic!
Câtă făină am pus exact,nu știu. Ce știu sigur e că nu acceptă decât atâta făină cată are nevoie, așa că nu ne batem capul. Frământăm un aluat frumușel, care arată cam așa:
Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu exagerăm cu făina.
Formăm apoi șerpișori din care tăiem bucățele de mărimea unui bob de strugure. Desigur că îi putem face și mai mari, nu trebuie să căutam struguri prin casă, dar, grosso modo, cam așa stă treaba.
Din momentul ăsta, treaba e simplă. Jamie doar apasă puțin pe mijlocul fiecărui gnocchi și asta e tot. Eu, pentru că am în casă toate gadgeturile posibile și imposibile, am folosit exact ce folosesc bucătarii la marile restaurante, of course, că măcar asta să fac și eu ca ei. 😎
O altă variantă mai este și furculița, pe care o întoarcem și pe dinții căreia putem forma șanțurile reprezentative(șanțuri care, zice prietenul Jamie, ajută la asimilarea optimă a sosului).
După ce această etapă a fost gata, eu am început să pregătesc sosul, și anume am pus niște roșii cherry, vreo 4 căței de usturoi pisat, sare, piper și ulei, într-o tigaie, și le-am acoperit cu un capac. Am adăugat și câteva crenguțe de cimbru proaspăt și niște oregano, să fie treaba, treabă.
Când roșiile au fost gata(pocnesc și se înmoaie), am înlăturat cojile și crenguțele de cimbru și le-am pisat puțin, cât să fac un sos mai gros.
Între timp am fiert gnocchi. I-am scufundat, în serii limitate 😀, în apă care fierbea, și i-am scos când s-au ridicat la suprafață, atunci sunt gata.
După ce au fost gata i-am pus în tigaie, peste sosul de roșii, și i-am mai amestecat puțin, cât să fie acoperiți de sos.
Și gata! Asta a fost tot. I-am pus în farfurie, am presărat niște parmezan și i-am savurat.
